Dragi copii, cititori si aurolaci, ma aflu aici pentru a va spune o minunata poveste de love da’ care nu e cu happy end.Parol povestea nu are, end.
Se facea ca intr-un orasel micutz uitat de lume si de Dumnezeu , traia un tip pe nume Florin, dar i se spunea Florin bulangiul.
Florin bulangiul era un tip ciudat, sau cel putin asa il vedeau cei care nu il cunosteau foarte bine, insa el nu era deloc ciudat, era doar foarte destept iar atat inteligenta intr-un singur corp l’i se parea ciudat oamenilor iar asta nu era tot, cu inteligenta si carisma sa , Florin bulangiul atragea o gramada de fete, juma’ de orasel era in limba dupa el [ hai da'ma dracu de simpatica scriu si cu rima 
) ], el era craiul orasului pe unde trecea el ramanea o dara de parfum si cativa neuroni ce sareau din capul lui, ca se saturasera sa stea in garsoniera. Faima lui de crai plutea acum deasupra micului orasel. Toate astea pana intr-o zi cand Florin bulangiul o intalni pe “Mica printzesa” , prinsa de pe balta unui satulet de langa micul orasel in care traia Florin. El o iubea da’ ei nu ii pasa, ea avea multe probleme, trebuia sa se ocupe se inmultirea pestilor din balta si pe deasupra trebuia sa se curete de noroi, ca doar iesite din balta nu de sub dush, deci era plina de noroi; lu’ Florin nu ii pasa , era dispus sa o accepte asa cu noroi cu tot, ba chiar era dispus sa o curate, dar ea ,intalni un mormoloc acolo in balta si decise sa ramana cu el si sa-l dea uitarii pe Florin bulangiul. Aici incepu suferinta lu’ Florin… nopti nedormite, melodii ascultate de mii de ori, multe lacrimi si zile in care nu avea chef nici sa se duca la baie sa se cace.Asa se manifesta suferinta lui Florin.
Cum spuneam…povestea nu are happy end, de fapt nu are un end, inca, deci va urma si a doua parte…
