Azi am avut parte de asa un program de reanimare, adica mancare buna-buna-buna, dus si mult somn, adica am ajuns acasa pe la ora unu si ceva, am mancat si am avut o tentativa esuata de a sta in fata calculatorului cu impresia ca o veni si vremea cand mi- trece prin cap sa invat la fizica , ca vorba aia… am doar o nota si se termina semestrul, da’ nu, dupa cum am zis tentativa a esuat dupe primele 5 minute. Si am dormit, in sfarsit, pe la doua m-am bagat in pat si cred ca pe la …maxim doua si treizeci de secunde , am adormit.Maxim,am spus! M-am trezit dupa vro’ 5 ore cu un gust de vara’n gura, ma simteam ca in zilele alea…cand dormeam toata ziua doar ca sa evit caldura si sa pot iesi seara si as fi baut un frappe sa depan amintirile nostalgice ale zilelor cu soare de acu’ doua veri , zile ce poate ne mai fac sa tresarim atunci cand imaginile isi fac aparitia in spatele pleoapelor lipte iar si iar. Dar nu e loc de lamentari prea multe, noua epoca pare sa ii ia locul cu pasi mici si inceti si sunt de parere ca poate, doar poate e mai bine, insa poate ma insel. Poate nu mai e nimic de facut in legatura cu… si tot ce-ti ramane e sa mergi inainte([Pt. cunoscatori: Inapoi sa te intorci nu ai une, Inainte sa mergi ti-a ramas... mor de ras 
],cu zambetul pe buze si cateodata sa le spui buna si sa bei un suc cu cei ce odata erai frate.
Daca tot m-am lungit atat cu povestiri nemuritoare cred ca ar fi cazu’ sa deviez putin si sa fac referire la chestii tipice vietii din societatea zilelor noatre… stateam azi cu vro’ 3 colegi si ne spuneam cum aratam la 25 de ani unuii in viziunea celorlalti… a fost distractiv si te destinde, d’aia zic ca noua etapa sterge urmele celeilalte si ramai doar cu amintiri,placute,vii,cu certuri,cu nopti nedorminte,aventuri gen aia de la mare si gandul ca undeva in lume cineva are o cicatrice ca cea de pe mana ta…
